La apariție, romanul a divizat critica: în România literară din martie 1940 a fost lăudat ca temă inedită și „revelație”, dar și ridiculizat de Neagu Rădulescu; Dan Petrașincu a salutat un polițist autohton reușit. George Călinescu a notat slaba calitate literară și a văzut în carte confirmarea ideii că Rebreanu excelează la țară, nu la oraș; această linie a influențat critici ulteriori care au vorbit despre un polițist eșuat. Vladimir Streinu, dimpotrivă, a considerat Amândoi o satiră a genului polițist și unul dintre cele mai subtile romane ale epocii; Mihail Sebastian a apreciat personajul Solomiei, iar Pompiliu Constantinescu a vorbit despre „poezie primitivă” în portretul ei. În 2012, George Arion în Jurnalul a argumentat că romanul anticipează un thriller modern și rămâne relevant dincolo de contextul din 1940. Pe Goodreads, cartea are în jur de 460 de evaluări, cu medie aproximativă 3,99/5, iar recenziile recente îl descriu ca singurul roman polițist al lui Rebreanu, cu final surprinzător și lectură rapidă.