Ultima vară în Palatul de iarnă

Despre ce este „Ultima vară în Palatul de iarnă”

În Ultima vară în Palatul de iarnă, o femeie din București, epuizată de muncă, pleacă pentru o săptămână de vacanță la părinții săi. Orașul provincial în care locuiesc se află la mare distanță, iar călătoria promite inițial o revedere binevenită și o pauză de la ritmul vieții cotidiene.

Pe parcursul zilelor de vară, bucuria revenirii acasă este înlocuită treptat de o stare apăsătoare. Tensiuni mai vechi, relații familiale dificile și lucruri rămase nespuse încep să se facă simțite. Vizita de numai o săptămână devine astfel cadrul restrâns în care prezentul și trecutul familiei ajung să se confrunte.

Romanul alternează momentele acestei vacanțe cu secvențe de memorie, alcătuind o istorie care începe în primii ani ai comunismului și ajunge până în contemporaneitate. În centrul ei se află o grădină care traversează generațiile și capătă rolul unui loc identitar, legat de oameni, întâmplări și obiecte supuse trecerii timpului.

Din această structură fragmentară se conturează teme precum vinovăția, secretele păstrate ani întregi, tăcerea și distanța dintre generații. Scrierea și nevoia de a fi auzit completează dimensiunea familială a cărții. Veronica D. Niculescu a lucrat aproximativ nouă ani la manuscris: scrierea a început în 2017, în rezidența FILIT de la Iași, iar primul draft a fost încheiat la începutul anului 2019.

Despre autor

Veronica D. Niculescu, născută la 4 mai 1968 la Pitești, este scriitoare, traducătoare și jurnalistă. A debutat în proză scurtă în 2004, iar din 2010 se dedică în principal literaturii. Publică romane, povestiri, jurnal și cărți pentru copii.

Printre romanele sale se numără Spre văi de jad și sălbăție și Toți copiii librăresei. Cel din urmă a primit Premiul pentru Proză al USR Sibiu și Premiul Observator Lyceum, iar volumul Quilt a fost distins în 2024 cu Premiul „Mihai Giugariu” pentru Cartea Discretă a Anului, acordat de ARCCA. Autoarea a tradus și opere importante semnate de Vladimir Nabokov și Samuel Beckett, activitate pentru care a primit premii Gaudeamus și Observator cultural.

Cui i se potrivește

Romanul se adresează cititorilor de proză literară românească contemporană interesați de dinamica familială, memoria comunismului și urmările sale în prezent. Tonul introspectiv și tensiunea care se acumulează progresiv îl apropie de ficțiunea psihologică și de saga domestică, nu de thriller sau fantasy.

• Este potrivit pentru cititorii atrași de istorii de familie desfășurate pe mai multe generații.
• Poate interesa publicul care urmărește teme precum vinovăția, secretele, tăcerea și distanța dintre părinți și copii.
• Oferă un reper familiar cititorilor romanelor Toți copiii librăresei și Spre văi de jad și sălbăție, precum și celor care cunosc volumul Quilt.
• Cele 390 de pagini și alternarea prezentului cu memoria presupun disponibilitate pentru o narațiune amplă și fragmentară.

Dacă ți-a plăcut…

Între titlurile comparabile se află Toți copiii librăresei și Spre văi de jad și sălbăție, romane anterioare ale Veronicăi D. Niculescu, precum și volumul Quilt. Poveste de iarnă • Acasă de Mihai Zamfir oferă un alt reper din colecția Fiction LTD pentru teme de familie și transformare socială.

• Splendide făpturi fragile — George Cornila
• Matei Brunul — Lucian Dan Teodorovici