În prefața ediției Cartex, Lucian Pricop citează pe Paul Cernat, care propune reexplorarea prozelor sântimbreane pentru „fuziunea dintre morala comunistă, reportajul școlar și convențiile fanteziste ale literaturii pentru copii și tineret”, și subliniază datea istorică a volumului ca „lecție de istorie” a școlii cu tovarăși profesori și detașamente. Horia Gârbea, citat de editură, vorbește despre reeditare educativă prin „inevitabila ei datare” și despre autor ca observator blând al școlarilor imperfecți. Pe Goodreads, cititorii români notează amuzamentul poveștilor, dar și tonul moralizator și nostalgia pentru școala anilor ’60–’70; bloggerul Florin Bica (2017) consideră volumul încă relevant pentru literatura română pentru copii, evidențiind comicul din eșecurile elevilor. Muzeul Național al Literaturii Române (2026) îl numește „volum de referință” în cariera autorului.