În cronica de pe BookHUB, Nona Rapotan scrie că lectura „Saraab” a fost o experiență revelatoare, cu un personaj „printre cele mai autentice” din proza românească recentă, și că volumul închide o „trilogie greu de ignorat”. Ileana Moroianu, pe LaPunkt, consideră romanul „cea mai bună” carte despre dependență „scrisă în limba română”, cu o voce „singulară” și un stil postmodern care amintește de autori precum Krasznahorkai și Joyce, dar și o reflecție despre mirajul cuvintelor și despre căutarea adevărului prin literatură. Gelu Diaconu (O mie de semne) citează aprecieri pe copertă: Emil Munteanu notează că în carte „totul e realitate exact în măsura în care totul e irealitate”, iar Nicoleta Munteanu subliniază tehnica timpului prezent interior al narațiunii.