La apariție, volumul este însoțit de texte critice tipărite pe copertă și în comunicarea editurii. Al. Cistelecan scrie că poemele păstrează legătura dintre contingență și transcendent, cu trasee elegiace și ocazionale care notează epifanii metafizice, iar schița confesivă reflectă singurătatea și „amărăciunea marginalului”. Mircea Petean subliniază că Gellu Dorian continuă să scrie poezie în ciuda agresivității mediului literar și a teamelor de nelectură, iar în el Poezia găsește un apărător și un „cultivator” „înzestrat cu putere imaginatorie și energie vizionară”. Nu am găsit, în sursele consultate, recenzii independente în presă sau pe Goodreads dedicate exclusiv acestui titlu.