Unora le place iazul

Despre ce este „Unora le place iazul”

Punctul de plecare al volumului este etajul al treilea al unui cineclub din Timișoara, un loc în care pasiunea pentru filme îi aduce împreună pe tineri. Tarkovsky, Buñuel și De Sica devin repere culturale pentru această lume, iar cinemaul oferă limbajul prin care sunt privite întâmplările vieții. Chiar și titlul cărții construiește o legătură cu ecranul: „Unora le place iazul” parafrazează, prin apropiere sonoră, titlul filmului „Unora le place jazul”.

Cele 25 de povestiri folosesc fiecare câte un titlu de film drept intrare într-o amintire, într-o situație neașteptată sau într-o reflecție. Textele trec de la ludic și parodie la tristețe și nostalgie, fără să piardă umorul și ironia. Memoria individuală se întâlnește cu memoria colectivă, mai ales în episoadele legate de Timișoara și de absurdul vieții sub comunism.

Alte povestiri urmăresc experiențe asiatice în care identitățile sunt confundate, trasee ale emigrării și privirea matură asupra trecutului. În această construcție, viața obișnuită intră permanent în dialog cu scenariile și personajele cinematografice. Realitatea poate semăna pentru o clipă cu un film, apoi îi contrazice regulile și își urmează propriul curs.

Cartea nu este un roman cu o intrigă unică, ci o colecție în care temele și trimiterile cinematografice creează continuitate. În cele 192 de pagini, cinemaul, identitatea, nostalgia și experiența emigrării se leagă printr-un ton cald, autobiografic și atent la ironia cotidianului.

Despre autor

George Schimmerling, cunoscut și ca George Uri Schimmerling, este un autor de limbă română stabilit în Israel și inginer de formație. Scrie proză și eseistică pentru revista Baabel și Revista Zugzwang, iar textele sale revin frecvent la Timișoara, la memoria comunității evreiești și la experiența emigrării.

Este și redactorul blogului literar „Viața merge înapoi – Jurnalul unui cioplitor în hârtie”. Institutul Cultural Român l-a prezentat ca blogger literar la evenimente desfășurate la Tel Aviv în 2023, iar ICR Tel Aviv îl descria în 2024 drept autorul unui blog literar românesc popular în Israel. Umorul său poate trece spre satiră, inclusiv în texte scrise în contextul războiului.

Cui i se potrivește

Volumul se potrivește cititorilor adulți interesați de literatura română contemporană și de proza scurtă cu elemente autobiografice. Tonul cald, ironic și uneori melancolic îl face potrivit celor atrași de povești despre memorie, Timișoara, comunism, identitate și emigrare.

• Cititorilor care apreciază titlurile clasice de film folosite ca puncte de pornire narativă.
• Celor care preferă o colecție de povestiri în locul unui roman cu desfășurare epică unitară.
• Publicului familiarizat cu textele autorului din Baabel, Revista Zugzwang sau de pe blogul „Viața merge înapoi”.
• Cititorilor interesați de volume precum „Anotimpul țânțarilor” de Cristian Vicol, „Povești scrise în palmă” de Corina Ozon sau „Underground TM. Orașul care nu se vede”, coordonat de Cristian Vicol.

Dacă ți-a plăcut…

În aceeași zonă a prozei scurte pot fi explorate „KIWI. Antologia de proză scurtă. Schimbări” de Marius Chivu și volumele comparabile menționate în legătură cu această carte:

• „Anotimpul țânțarilor” de Cristian Vicol, pentru accentul timișorean și registrul narativ local.
• „Povești scrise în palmă” de Corina Ozon, pentru memoria personală și intertext.
• „Underground TM. Orașul care nu se vede”, coordonat de Cristian Vicol, antologie timișoreană la care George Schimmerling a contribuit.