Răzvan Voncu, în România literară (nr. 40/2025), salută volumul ca pe un „experiment postmodern reușit” și un efort de reconfigurare a conștiinței istorice prin ficțiune, evidențiind funcționarea dubletelor narative și finalizarea proiectului de Viorel Marineasa după dispariția lui Daniel Vighi. Cronica din Viața Românească (11–12/2025) subliniază calitatea prozatorică a textelor, interesul pentru istoria plurală a Banatului și caracterul de carte a despărțirii de Vighi. Andrei Mocuța, pe Critică Arad, descrie Bifrons ca pe o lucrare care pune sub semnul întrebării granițele dintre document și ficțiune și ca pe un model de proză istorică hibridă; aceeași perspectivă apare și în recenzia de pe Goodreads.