Recenția din Salon (Charles Taylor, aprilie 2000) descrie romanul drept o operă „uimitoare”, care închide o trilogie „liberă” cu Pastorala americană și M-am măritat cu un comunist, și subliniază curajul abordării rasei în contextul scandalului Clinton. Michiko Kakutani, în The New York Times (2 mai 2000), notează că Roth explorează identitatea și auto-inventarea în America și modul în care „spiritul vremii” public poate modela sau distruge o viață. Citat pe site-ul Polirom, New York Times îl numește „deopotrivă hilar și trist”; Sunday Times îl consideră dovada că Roth este „candidatul favorit” la statutul de cel mai impresionant romancier contemporan despre America; revista Time remarcă varietatea elementelor și îndrăzneala tehnică narativă. Wikipedia listează romanul printre cele mai bune cărți ale secolului XXI la GQ (2013) și The New York Times (2024).