Orbirea

Despre ce este „Orbirea”

„Orbirea” cercetează felul în care figura nevăzătorului a fost înțeleasă și reprezentată în cultura occidentală, în special în pictură. În locul unei semnificații constante, Moshe Barasch identifică o imagine profund ambiguă: orbirea poate apărea ca pedeapsă, neputință sau stigmat, dar și ca semn al interiorității, al revelației ori al unei capacități de a percepe adevăruri inaccesibile vederii obișnuite.

Studiul înaintează cronologic, pornind de la tradițiile biblice și clasice. Sunt examinate cauzele atribuite orbirii, figura văzătorului orb, Homer și Ate, apoi miracolele vindecării și legătura dintre orbire și revelație în povestea lui Paul. Secțiunile despre Evul Mediu urmăresc reprezentări precum Anticristul, orbirea alegorică, cerșetorul nevăzător și perechea formată din orb și călăuză. Pentru Renaștere și secolele următoare, autorul observă revenirea unor tipuri iconografice și începuturile secularizării lor.

Capitolul final ajunge la tratatul lui Denis Diderot despre orbi, interpretat drept un moment important în „dezvrăjirea” modernă a orbirii. De-a lungul analizei, imaginile sunt puse în dialog cu texte literare, religioase și filozofice, astfel încât istoria artei devine și o istorie a ideilor despre vedere, adevăr și viață interioară. Publicată inițial în engleză în 2001, cartea apare în română în colecția Meridiane, la Editura ART, în traducerea lui Cosmin Ungureanu, care semnează și prefața.

Despre autor

Moshe Barasch (1920–2004) a fost un istoric de artă israelian, născut la Cernăuți și stabilit în Israel după 1948. Format în mare parte autodidact, a predat la Universitatea Ebraică din Ierusalim, unde a fondat în 1965 primul departament de istorie a artei din Israel și a deținut catedra Jack Cotton. A fost, de asemenea, profesor invitat la instituții din Europa și Statele Unite.

Cercetările sale s-au concentrat asupra Renașterii, iconografiei și teoriei artei. A publicat numeroase monografii și antologii de teorie artistică, iar în 1996 a primit Premiul Israel pentru istoria artei, prima distincție acordată în această categorie. A fost ales și membru corespondent al Academiei de Științe din Heidelberg.

Cui i se potrivește

Cartea se adresează celor interesați de istoria artei, estetică, studii culturale și reprezentarea dizabilității în cultura europeană. Registrul este eseuistic-academic, accesibil, dar dens, iar organizarea pe epoci facilitează urmărirea evoluției motivelor vizuale și a semnificațiilor lor.

• Este potrivită pentru studenți și cercetători din domeniile umaniste.
• Poate interesa cititorii avizați preocupați de iconografie, religie, mit și raportul dintre vedere, interioritate și adevăr.
• Nu cere lectura altor volume ale lui Barasch, deși familiaritatea cu elementele de bază ale istoriei artei occidentale este utilă.
• Oferă un punct de legătură pentru cititorii volumelor „Icon: Studies in the History of an Idea”, „Giotto and the Language of Gesture” sau „Memoirs of the Blind: The Self-Portrait and Other Ruins”.

Dacă ți-a plăcut…

Printre lecturile apropiate tematic se află „Icon: Studies in the History of an Idea” și „Giotto and the Language of Gesture”, ambele de Moshe Barasch. „Lettre sur les aveugles à l'usage de ceux qui voient” de Denis Diderot este textul iluminist analizat în capitolul final, iar „Memoirs of the Blind: The Self-Portrait and Other Ruins” de Jacques Derrida dezvoltă o reflecție complementară despre orbire și desen.

• Furtuna care se apropie. Putere, conflict și lecții ale istoriei de Odd Arne Westad
• Despre rău de Terry Eagleton