Invitaţie la eşafod

Despre ce este „Invitaţie la eşafod”

Cincinnatus C., un profesor în vârstă de treizeci de ani, trăiește într-o țară fără nume și este condamnat la moarte prin decapitare. Autoritățile îl acuză de „turpitudine gnostică”, o infracțiune absurdă care desemnează, în fond, incapacitatea lui de a fi transparent și asemănător celor din jur. Diferența sa devine incompatibilă cu o societate întemeiată pe conformare.

După proces, Cincinnatus este închis într-o fortăreață și obligat să aștepte execuția fără să afle data la care aceasta va avea loc. Spațiul restrâns al celulei, regulile arbitrare și comportamentul grotesc al celor care îl păzesc transformă detenția într-un spectacol birocratic neliniștitor. Gardienii, directorul penitenciarului, soția sa, Marthe, și celelalte personaje care îl vizitează accentuează senzația unei lumi în care logica obișnuită nu mai funcționează.

Narațiunea la persoana a treia urmărește încercarea condamnatului de a-și ordona gândurile prin scris. În opoziție cu mecanismele represive din jur, limbajul și imaginația alcătuiesc un spațiu interior în care individualitatea sa poate continua să existe. Romanul îmbină satira, grotescul și atmosfera de vis pentru a explora totalitarismul, absurdul birocratic, condiția condamnatului la moarte și refuzul conformării.

Scris în timpul exilului berlinez al lui Nabokov, textul a fost publicat mai întâi în serial, începând din 1935, iar apoi în volum la Paris, în 1938. Este frecvent apropiat de proza lui Franz Kafka, deși Nabokov a afirmat că nu îi cunoștea opera în perioada redactării.

Despre autor

Vladimir Nabokov (1899–1977) s-a născut la Sankt-Petersburg, într-o familie cultivată, și a emigrat după Revoluția din 1917. A studiat la Trinity College, Cambridge, apoi a locuit la Berlin și Paris, unde a publicat în limba rusă sub pseudonimul V. Sirin.

În 1940 s-a stabilit în Statele Unite și a predat la Wellesley, Harvard și Cornell. Opera sa cuprinde romane în engleză precum Lolita, Pnin și Foc palid, alături de scrierile rusești din perioada exilului, între care se află Invitație la eșafod. Pasionat de entomologie, Nabokov a primit National Book Foundation Medal pentru activitatea sa literară.

Cui i se potrivește

Cartea se potrivește cititorilor de ficțiune clasică, distopie și proză rusă sau ruso-americană a secolului XX. Tonul sumbru, ironic și claustrofob, precum și construcția mai curând aluzivă decât liniară, cer atenție pentru simboluri, schimbările de atmosferă și mecanismele lumii descrise.

• Cititorii interesați de totalitarism, absurd birocratic și conflictul dintre individ și societate pot găsi aici temele centrale ale romanului.
• Cei familiarizați cu Procesul sau Castelul de Franz Kafka pot recunoaște aceeași neliniște provocată de o putere opacă, fără ca romanele să fie identice.
• Cunoscătorii operei lui Nabokov pot descoperi o etapă importantă a creației sale rusești din exil.

Dacă ți-a plăcut…

Prin condamnarea întemeiată pe o vină neclară și prin birocrația absurdă, romanul poate fi apropiat de Procesul și Castelul de Franz Kafka. Tema controlului exercitat de stat asupra individului îl pune în dialog și cu 1984 de George Orwell, iar Desperare oferă un alt exemplu din ciclul rusesc de maturitate al lui Nabokov.

• Apărarea Lujin — Vladimir Nabokov, pentru încă un roman al aceluiași autor.