Spitalul „Inima Reginei“

Despre ce este „Spitalul „Inima Reginei“”

La începutul anului 1944, Principesa Ileana se întoarce la castelul din Bran moștenit de la regina Maria. România se află în război, numărul răniților crește, iar comunitatea locală are nevoie de sprijin medical. În acest context, principesa hotărăște că poate ajuta cel mai eficient prin construirea unui spital destinat atât soldaților, cât și locuitorilor din satele apropiate.

Așezământul este ridicat pe un teren legat de memoria reginei Maria. Numele „Inima Reginei” evocă inima reginei, depusă în capela de pe muntele de deasupra Branului, și transformă spitalul într-un omagiu viu adus preocupării acesteia pentru răniți și pentru oamenii aflați în suferință.

Relatarea urmărește organizarea instituției, formarea echipei medicale, din care face parte și dr. Radu Pușcariu, precum și eforturile necesare pentru obținerea dotărilor și a resurselor. Micul spital militar se dezvoltă treptat într-o instituție mai complexă, în care pacienții sunt îngrijiți fără deosebire de statut social sau opțiune politică. Detaliile sanitare și administrative se împletesc cu portrete de oameni și cu episoade din viața comunității.

În fundal se află sosirea trupelor sovietice, schimbarea regimului și presiunile exercitate asupra instituțiilor independente. Scrisă în exil și publicată pentru prima dată în 1954, cartea păstrează tonul personal și empatic al unei mărturii despre caritate medicală, credință, responsabilitate și conducere într-o perioadă instabilă. Ediția românească Humanitas din 2018, tradusă de Florin Sandu, cuprinde un cuvânt înainte și note finale care lămuresc identitatea personajelor prezentate sub pseudonime.

Despre autor

Ileana, principesă de România, a fost fiica regelui Ferdinand I și a reginei Maria. A studiat în Marea Britanie, iar în 1931 s-a căsătorit cu arhiducele Anton de Austria, cu care a avut șase copii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat ca infirmieră, a condus organizații feminine și a fondat la Bran Spitalul „Inima Reginei”, dedicat memoriei mamei sale.

După instaurarea regimului comunist și plecarea din România, a trăit în Argentina și în Statele Unite, unde a publicat memorii și conferințe despre țară. Mai târziu s-a călugărit sub numele de maica Alexandra și a întemeiat mănăstirea „Schimbarea la Față” din Pennsylvania. A revenit într-o vizită în România în 1990 și a murit în 1991.

Cui i se potrivește

Volumul se adresează cititorilor interesați de memorialistică, de Familia Regală și de istoria României dintre 1944 și 1948. Tonul personal, empatic și ancorat în credință pune în centru slujirea bolnavilor, memoria reginei Maria, solidaritatea comunității rurale și răspunderea morală într-o perioadă marcată de război și de presiunea regimului comunist.

Cartea nu presupune pregătire medicală, deși include numeroase detalii despre administrarea spitalului și îngrijirea pacienților. Este potrivită mai ales celor care au citit „Trăiesc din nou” și caută continuarea relatării despre spitalul de la Bran, precum și cititorilor atrași de memoriile și jurnalele reginei Maria.

Dacă ți-a plăcut…

Lecturile cele mai apropiate sunt cărțile din aceeași tradiție memorialistică regală:

• „Trăiesc din nou”, de Ileana, principesă de România, precedă tematic povestea spitalului și a exilului.
• „Jurnalele Reginei Maria” oferă context pentru devotamentul față de răniți și față de țară care a influențat-o pe Principesa Ileana.
• „Amintiri despre o altă lume”, de Regina Maria a României, completează perspectiva asupra familiei regale și a ethosului său caritabil.
• „Povestea vieții mele”, de Regina Maria a României, ajută la înțelegerea moștenirii spirituale continuate la Bran.