La prima apariție postumă, Humanitas notează că manuscrisul, rămas aproape șase decenii nepublicat, a fost o „adevărată revelație” pentru publicul românesc. Eugen Simion, citat pe Wikipedia, îl consideră „începutul eseului românesc” și un jurnal transformat în roman autobiografic, remarcând totodată că, luat izolat, textul poate părea inconsistent, dar capătă greutate în biografia și opera autorului. Matricea Românească (2017) subliniază valoarea metaromanului și a „autenticității trăirii intelectuale”, dar și drama personajului prins între real și proiecții. Pe Goodreads, cartea are în jur de 3,72 din 5 (peste 10.000 de evaluări); recenziile cititorilor oscilează între laudă pentru sinceritate (Andrei Tamaș, 2015) și critici privind egocentrismul, lipsa intrigii sau conținutul deranjant al unor pasaje.