Publicarea a stârnit dezbateri specifice operelor póstume: César Ferreira, în World Literature Today (2024), notează controverse legate de statutul manuscrisului, apreciază totuși proza poetică și melodrama, dar consideră că nu e printre cele mai bune cărți ale autorului. Revista Time l-a inclus, conform Penguin Random House, printre cele 25 de cărți cele mai așteptate din 2024. În România, Gabriel Burlacu (România literară, nr. 25/2024) vorbește despre o apariție editorială-eveniment și despre o scriere „cu o naturalețe extraordinară” în stilul inconfundabil al lui García Márquez; Dasso Saldívar, citat de Tudora Șandru Mehedinți (FITRALIT, 2024), salută publicarea ca pe o narațiune fluentă și senzuală. Fiul autorului, Rodrigo García, a descris cartea ca pe ultimul „supraviețuitor” al universului său literar (presă internațională, 2024).