La apariție, romanul a fost în general primit ca operă puternică și înfricoșătoare: V. S. Pritchett, în New Statesman, a scris că nu a citit „un roman mai înfricoșător și mai deprimant”, dar că originalitatea și indignarea îl fac imposibil de lăsat din mână. The Guardian l-a numit „probabil romanul definitoriu al secolului XX”, iar The Atlantic a subliniat că e greu de discutat propaganda sau denaturarea adevărului fără a recurge la carte, numind-o „eseu politic profund” și „operă de artă șocantă”. În presa română, Cătălina-Andreea Dumitru (Revista Ficțiunea) arată că romanul rămâne în canon prin capacitatea de a „destabiliza, avertiza” și de a menține vie memoria critică față de autoritarism.