We Used to Live Here

Uhm... ce faci când la ușa ta bate o familie care pretinde că a locuit exact în casa ta, cu ani în urmă? Sună a coșmar, nu? Păi, crede-mă, e doar începutul unei serii de evenimente care îți vor da fiori pe șira spinării și te vor face să-ți pui întrebări serioase despre limitele ospitalității și ale proprietății private.

Exact asta li se întâmplă lui Charlie și Eve, un cuplu tânăr și, sincer, destul de nonconformist, care tocmai și-a găsit afacerea vieții. Au cumpărat o casă veche, într-un cartier tare simpatic, și o renovează bucată cu bucată, plini de entuziasm și planuri de viitor. Într-o zi, în timp ce se chinuiau cu instalațiile, se aude o bătaie la ușă. Și atunci... apare o familie, tata, mama, copii, care spun că au locuit acolo și ar vrea, dacă nu deranjează, să le arate copiilor cum arăta vechea lor casă. O cerere simplă, la prima vedere, nu?

Marcus Kliewer, cu un debut care promite mult, știe cum să te țină cu sufletul la gură. Tensiunea crește, încet, apăsător, de la o simplă vizită la o invazie psihologică insidioasă, greu de ignorat.

Inițial, Charlie și Eve sunt politicoși, chiar încântați să împărtășească bucuria noii lor achiziții. Sincer, cine n-ar fi? Dar vizitele se înmulțesc, iar cererile devin tot mai ciudate, mai invazive. Lucruri mici, detalii aparent nevinovate, încep să se adune, creând un sentiment constant de disconfort și o senzație de straniu. Relația dintre Charlie și Eve e pusă la grea încercare, iar granița dintre politețe, obsesie și paranoia începe să se estompeze rapid. Te vei întreba, serios, cine sunt de fapt acești străini și cât de mult îi poți lăsa pe alții să-ți invadeze spațiul, chiar și atunci când cer frumos, cu zâmbete ce par din ce în ce mai forțate și amenințătoare.

O să-ți placă la nebunie dacă ești fan thriller psihologic cu accente de groază și mister, genul care te face să te ui peste umăr și să-ți verifici bine încuietorile. Gândește-te la o poveste care se poate transforma oricând într-un film de groază inteligent, dar mult, mult mai subtil și mai deranjant decât ai crede. M-a surprins plăcut cum autorul a construit toată atmosfera asta apăsătoare, pas cu pas, fără să apeleze la șocuri ieftine, ci bazându-se pe neliniștea cotidiană.

Și ghici ce? We Used to Live Here, adică Obișnuiam să locuim aici, e deja în lucru pentru un film original Netflix! Păi, ce pot să zic... perfect! E o veste super care confirmă impactul și potențialul cărții. Așa că, dacă vrei să fii pregătit și să știi exact ce se întâmplă înainte să apară pe micile ecrane, ia cartea asta. O vei devora, îți promit. Și da, vei simți nevoia să îți verifici bine ușa și să te asiguri că nu-ți stă nimeni la pândă după ce o termini de citit. Serios, nu glumesc!