Such Quiet Girls

Zece copii, răpiți în plină zi. Și nu oricum, ci îngropați de vii. Asta e premisa, simplă și brutală, care te lovește din prima pagină a cărții Such Quiet Girls de Noelle W. Ihli. Știi că o să fie nasol, dar păi... cred că nici nu ești pregătit pentru cât de nasol poate deveni.

Sora și fratele Sage, împreună cu alți opt copii din autobuzul 315, pur și simplu nu ajung acasă. Niciodată. Șoferița, Jessa, e devastată. Își pune toată vina pe umeri, mai ales că o bântuie și tragedia propriei fiice de acum trei ani. E o povară dublă, știi? Dar de data asta, zice ea, lucrurile o să fie diferite. Trebuie să fie. Prăfuți, închiși într-un container maritim, la șase metri sub pământ, Jessa și copiii încearcă disperați să-și păstreze calmul. Răpitorii le tot spun că, dacă sunt cuminți, vor fi eliberați după ce se plătește răscumpărarea. Dar, sincer, cine mai crede așa ceva în situația aia? Nici Sage, una dintre fetițe, nu e convinsă că vor rezista prea mult. E clar că e mai mult de atât.

Stilul lui Noelle W. Ihli? Wow, o să te țină cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină. Tensiunea e palpabilă, constantă, de te simți și tu claustrat acolo, în întuneric, alături de ei. E ca și cum aerul devine mai dens cu fiecare pagină citită.

Vei simți cum disperarea se instalează lent, dar sigur, cum speranța se stinge și apoi, miraculos, reapare, doar ca să fie zdrobită iar. Jessa, cu trauma ei recentă și cea veche, luptă ca o leoaică pentru acești copii, deși pare să nu mai aibă nicio putere. E un personaj sfâșiat, dar incredibil de puternic. Și Sage, un copil, este remarcabil de lucidă, de matură pentru vârsta ei, poate singura care vede realitatea crudă dincolo de promisiunile goale și de iluziile fragile. E o luptă nu doar cu răpitorii invizibili de deasupra, ci și cu timpul care se scurge, cu claustrofobia insuportabilă, cu frica animalică și, nu în ultimul rând, cu propria minte care începe să cedeze. Autorul reușește să pătrundă adânc în psihicul personajelor, arătând vulnerabilitățile, dar și rezistența uimitoare a spiritului uman în fața ororii absolute.

Dacă îți plac thrillerele psihologice, alea care te fac să pui cartea jos ca să-ți tragi sufletul și să verifici dacă ușa e încuiată, dar pur și simplu nu poți s-o lași din mână... ei bine, atunci asta e pentru tine. Nu e pentru oricine, îți zic. E întunecată, e apăsătoare și te provoacă serios. Pregătește-te pentru nopți albe.

Nu este o serie, așa că poți să te arunci direct în acțiune fără să-ți faci griji că ai ratat vreo altă carte sau un eveniment. E o poveste completă, intensă, gata să te bătorească de-a binelea, să te facă să simți frica aia viscerală. Sincer, m-a surprins cât de adânc poate să meargă Noelle W. Ihli în psihicul uman, chiar și în cel al unui copil. O să te bântuie mult timp după ce o termini, îți garantez. E genul de carte pe care o termini și te uiți în jur, ușurat că ești în siguranță, în propria casă. Te va captiva, îți va accelera pulsul... și te va face să te gândești de două ori înainte să lași copiii singuri în autobuz.