În Journal of Individual Psychology (1964), Paul Swartz scrie despre ediția engleză că „această carte ar trebui să grăbească recunoașterea” lui Adler ca teoretician al personalității și că o găsește „potrivită pentru o prezentare a punctului de vedere adlerian în primul curs de personalitate”, deși notează și excesele argumentului despre răsfățarea copilăriei. Pe Goodreads, recenzenta Sheri (2022) apreciază că textul anticipează multe școli ulterioare, dar critică insistența asupra răului răsfățului infantil; utilizatorul namidigernice (2026) descrie lectura ca repetitivă și prea abstractă, deși recunoaște idei demne de discuție în prima parte.