La apariție, cartea a primit recenzii foarte favorabile. Ruth Padel, în The New York Times (1998), a descris-o ca pe o „poveste de dragoste profundă” și a lăudat limajul „senzual și amuzant, emoționant, muzical și tandru, strălucitor iluminat”. Elizabeth Macklin, în Boston Review (1998), a subliniat că, deși aparatul savant este parodic și jucăuș, nucleul romanului este „dead-serious”, cu capitole lirice narative de mare forță empatică. Pagina Wikipedia a operei citează și entuziasmul criticilor precum John Kinsella (The Guardian), care a numit volumul printre cele mai bune antologii de poezie în engleză din deceniul precedent; lucrarea a câștigat Premiul A. M. Klein (1998) și a fost nominalizată la National Book Critics Circle Award.