Antonio Patraș (text Polirom) vorbește despre un roman polifonic, documentar și estetic remarcabil, cu comic radikal și limbaj de lemn; îl citează pe Dan C. Mihăilescu: sfidează „orice tentativă de analiză monovalentă”. Monica Lovinescu (tot Polirom) îl numește eveniment care umple golul literaturii de sertar și cartografiază dimensiunile răului totalitar, comparabil cu Bulgakov. Bogdan Crețu (Observator Cultural, 2007) îl consideră probabil cea mai curajoasă construcție epică românească de sancționare a unui regim absurd, dar notează monotonia discursurilor și personajele-schemă. Virgil Nemoianu (cit. TVR) afirmă că publicarea la timp, într-o limbă de circulație internațională, ar fi schimbat imaginea intelectuală a României. TVR Craiova (2023) îl prezintă drept testament al epocii comuniste și demonologie a totalitarismului, reeditat de Toma Velici.